Poezie Învăţând să suferim

ÎNVĂŢÂND SĂ SUFERIM...



Când învăţăm ca să răbdăm

(Fără să vrem cârtiri să dăm)

Necazuri, boli şi nedreptate

Ce vin liniştea s-o omoare

Atunci primim seninătate

Din Patria nemuritoare.



Când suportăm ofense dure

De la acei ce ştiu să-njure

Se bucură, nespus, Lumina

Că vrem să stăm în Legământ,

Să-nlăturăm toată neghina

Cum precizat e în Cuvânt.



De suferim...dar în tăcere

Când oamenii ne dau durere

Natura Regelui jertfit

E-n noi şi naşte pocăinţă

Şi-atuncea rostul e-mplinit

Şi învăţăm ce-i umilinţă.



Sfidări sunt multe-n lumea rea

(O lume ce himere vrea)

Dar le învingem cu răbdare

Ştiind ce chin a suferit

Ca să ne dea răscumpărare

Al nostru Mire preaiubit.



Acele răni ce-au fost create

De fiinţe reci şi supărate

Ştim bine: au un rost anume

Să ne formeze caracterul

C-atunci când vin urgii din lume

Să fim puternici cum e fierul.



Săgeţi cu focul urii-n ele

Pâtrund până dincol’ de piele

Şi tot lăuntrul plânge tare

Dar dup-un timp pricepem bine

Ce poate emana o floare,

Ce poate da un mărăcine.



Ne-nţeapă ghimpele-ntristării

Şi-uităm efectele cântării

Dar Duhul are-un rol precis:

Din nou să ne alimenteze

Cu-o stare ca de Paradis

Ce poate râvnă să creeze.



Mereu viaţa ne dă lecţii

Ca să urmeze-apoi corecţii

Vedem cum orice leziune

Lucrează binecuvântare

Şi după orice presiune

Vine dorita uşurare.



Când fost-au daţi creştini la fiare

(O, ce durere-ngrozitoare!)

I-a animat un crez puternic

N-au ezitat nici o secundă

Ei au avut un dor cucernic:

Stăpânul vieţii să-i pătrundă.



„În lume veţi avea necazuri

Veni-vor peste voi talazuri!”

Aşa ne-a spus Mântuitorul

Cu glasul Lui atât de lin,

„Dar vă ajută Creatorul

În orice val şi-n orice chin.”



Da, suferinţa se învaţă

De acceptăm acea povaţă

Ce are-n ea dumnezeire

Ea intră-n sufletul zdrobit

Dându-i aripi spre nemurire,

Dându-i elan întinerit.



Din lacrimi ies mărgăritare

Ce-s preţuite-n Ţara-n care

Vor fi primiţi nu doar martirii

Ci toţi acei ce-au îndurat,

Zilnic, durerile jertfirii

Şi-au dat un rod înmiresmat.



Iar cicatricile sunt semne

(Pe care le putem discerne)

Că viaţa ne-a fost alergare

Spre ţinta aşezată Sus

Şi c-am muncit cu dedicare,

Constant, în Via lui Isus.



Că suferinţa naşte rod

Ce-i precizat în sfântul Cod

E-o minunată consecinţă

A faptului c-am înţeles

Şi am găsit de cuviinţă

Să preţuim tot ce-i ales.



Răsplată pentru ce-am răbdat

În traiu-acesta limitat

Va fi eterna părtăşie

Cu Fiul ce a fost jertfit

În EL avem credinţă vie

Căci visul nostru l-a-mplinit.



10 Septembrie, 2009