Poezie Ne este dor de Tine

Sunt mii de ani de când Te-ai dus o Doamne

La locul Tău din veşnicie

Iar de atunci te-aşteaptă-ntreaga lume

Să Te întorci, din nou la noi pe glie!



Ne este dor de Tine şi de cer

Ce l-ai descries când fost-ai pe pământ,

Coboară Doamne, că sunt mulţi ce pier

Sunt mulţii departe astăzi de cuvânt!



Pe unii i-au învins plăcerea lumii

Ca şi pe Dima, ce Te-a părăsit!

Ei se complac trăind pe placul humii

Uitând că pentru om Tu ai murit.



Adună omul numai pentru pântec

Dorind să fie mai independent!

Uitând că Tu Eşti Cel Atotputernic

Iar la ai Tăi lăsat-Ai testament!



La cei ce-au oferit iubirea toată

Şi nu au împărţit-o cu străinii

Le-ai pregătit o casă sfinte Tată

Acolo unde fi-vor toţi creştinii!



La cei ce-au renunţat de tot la fire

Şi-au acceptat trăirea în Hristos

Le-ai pregătit un loc în fericire

Cu Tatăl Tău, în cerul glorios!



La cei ce sau întors de la pierzare

Şi-au renunţat la goanna după vânt,

Le-ai dat tot dreptul şi lor la serbare

Când vor sfârşi umblarea pe pământ



La cei ce au murit faţă de lume

Şi-au renunţat la tot ce e păcat,

Tu i-ai schimbat, le-ai dat cerescul nume

Cu Tatăl pentru veci i-ai împăcat!



Şi de-atunci au drept de moştenire

Aşa cum cartea sfântă ne vorbeşte,

Trăind pe veci cu sfinţi-nnemurire

Şi cu Acela care-n noi trăieşte.



8/16/2009gl