Poezie Scapa-ne de lenevire

SCAPA-NE DE LENEVIRE



*****

Greşit-am enorm, lipsită de înţelepciune,

Lăsat-am lenea pe copii să pună stăpânire.

Păcatul acesta acum, stă lipit ca un tăciune,

Numai Tu Doamne, mai poţi face curăţire.



Păcatul lenevirii stă-n rădăcina firii,

Ce-şi ia seva din păcatul clevetirii.

Trândăvia îşi poartă haina răzvrătirii,

Şi-n nemulţumire creşte lăstarii bârfirii.



O...! Doamne, ai milă! Am fost nebună,

N-am cunoscut bine a Ta învăţătură.

Crezut-am că merg pe calea cea bună,

Dar de fapt drumul meu ducea-nfundătură.



Orizontul meu îngust părea strălucitor,

M-am condus după proverbe din popor.

Târziu am descoperit că-s pe un drum pieritor,

Îndură-Te Doamne! Iubit Salvator!



Ce-aş mai putea face decât să mă căiesc

Şi zi de zi să mă sfinţesc pe Calea pocăinţei.

În rugăciune, cu teamă, să stăruiesc

Ca să-ndrepţi răul făcut de mine copiiilor mei.



Ai milă Doamne! Dă-mi înţelepciune,

Să nu mai greşesc, să las urme bune.

Să fiu o pildă de sfântă-nvăţătură,

Să dispară din casă orice formă de ură.



Lenea păcat de moarte, trage infernul după ea

Şi pune pe umeri povara cea mai grea.

Înţelept e cel ce nu-i aşterne un pat,

Şi cu hărnicia odaia şi-a luminat.



Întunericul nu mai poate pătrunde

Şi lenea nu se mai poate ascunde.

Duhul obraznic e forţat să dispară,

Sub lumina ce devine tot mai clară.



Am greşit Doamne! Copiii nu i-am învăţat,

Ce-nseamnă munca cu adevărat.

I-am scutit adesea, nu i-am disciplinat

Şi-n haina lenevirii i-am încorsetat.



Doamne, ai milă! Vino-n ajutor,

Ce am stricat eu, Tu poţi îndrepta uşor.

Eu nu pot îndrepta, spune ce să fac,

Ştiu că rugăciunile după sfinţire îţi plac.



Ai milă, Doamne! Atâta pot să cer,

Ai milă de copiii mei, de mine.

Ne poartă paşii spre eternul cer,

Ajută-mă să te urmăm în sfinţire pe Tine.

Scapă-ne de acest păcat de lenevire.

Amin!