Poezie La noi în ţară

La noi în ţară.



de:Bejenar Valentin



În ţară la noi e-acum

Canaanul de altă dată,

Prin livezi şi crânguri,

Pe campii,prin mlăştinişuri,



Peste tot pe unde treci,

Vezi belşug de toate.

Holde coapte,poame verzi,

Soiuri multe de nutreţi...



Pentru vitele şi boii de la sate.

Oamenii din acest loc,

Sunt plini de hărnicie,

Cu obrajii-nbujoraţi



De o veselie,ce e plină de mândrie

Şi de-o mare,viclenie.

De-o prefăcătorie...

Ce toată lumea azi o ştie.



De mergi prin sate şi cătune

N-ai să vezi pe nimenea

Stând cu capul-ntraistă,

Ba din contra,capul sus.



Parcă e un regiment,

O companie în armată

Stând,în poziţie de drepţi

Ba chiar,exagerată...



Azi întreb pe cineva:

Tu de-a cui esti puiul tatei ?

Eu?...sunt fiul unui om

Ce merge des la adunare.



Dar,te rog tu să-mi răspunzi

Este aici o adunare ?

Încă câte...imi spuse

Tânărul grăbit,se pare !!



Ooo,deci există adunare!...

Adunări o fi aici

Mă-ntreb-am eu singur.

Dar,i-a stai să meditez



Să încerc să reuşesc

Să-mi adun eu mintea,

Şi să cercetez acum

Dragostea,nu frica.



Frica nu mă-nteresează

Că aproape toţi o au...

De furtună,inundaţii

Cataclisme,emigraţi.



De moarte nu mai vorbim.

Fug cu coada-ntrepicioare

Dacă ar putea......

Măi fraţioare.



Ar da bani,ar da avere,

Pentru o viaţă cu plăcere

Dacă de necaz, ea e ferită

Şi mereu e ocrotită.



Nu mai stau ca pierde vară,

Sub umbrela langă plopi,

Şi să tai frunze la muşte,

Nustiu,poate sa le-ndop...



Mă duc după primul colţ,

Pun pe mine o haină

Ruptă,neagră dintr-un coş,

Dintr-un buncăr de pe-afară.



Pe cap pun o căciuliţă,

Nu prea groasă,doar nu ninge!

Iar spinarea gârbovită

Ca sa par mai necăjit...



Nu cu gând ca să cerşesc,

Ci doar,ca sa le-ncerc,

Dragoste scrisă-nscriptură,

Cu privire la aproape.



Căci din ea mai si rezultă,

Dragostea faţă de El.

Ce e suveranul-ntoate...

Totul este pentru El.



Merg pe-o ulita îngustă

Întrebând pe-o domnişoară:

Nu ştii tu pe cineva ...

Ce mă poate găzdui o seară ?



Să te găzduiască cineva?

Nu prea văd ca s-ar putea...!

Dar te urcă sus pe deal

La frumoasa casă



El e fruntea,credincioşilor de vrei...

El primea pe musafirii

Ce erau prin acest loc.

Însă de tine... nu ştiu...



M-am apropiat încet,

De-a s-a casă mare

Ca să locuiesc aici

Doar pentru o seară.



Bat la poartă întristat,

Plin de apăsare.

Căci no-i fi eu vinovat

Dacă pun o întrebare!



Hei,părinte stai puţin

Să-ţi spun trei cuvinte...

Pleaca de la poarta mea,

Trântore îndată,



S-ar putea să pleci de-aici,

Tu cu faţa spartă.

Tu la sapă să te duci,

Nu,la poartă îndată,



Să cerşeşti,să leneveşti,

Ba chiar să mă păcăleşti

Răule şi hoţ ce eşti...

Pleacă mai îndată.



Ohh,...ce vorbe dulci îmi spuse!

Acel frate om cu vază?

Cu aşa casă frumoasă...!

Cred şi eu ca nu ratează.



Inima mi se facură

Stâncă,piatră de granit.

Căci eu de nimenea

Nu am fost primit.



Am fost pe la multe case

Am bătut uşor zicând:

Să vă fie milă,

De un om ce flămând,



Ostenit de drumul lung,

De arşiţa soarelui de vară...

N-am primit nici o bucată

De pâine chiar aruncată.



Nu mai spun de vorbe bune!!!

Ci tot felul de cuvinte

Ordonate,aşezate,încifrate,

Bancuri bune inspirate.



Ce acum ele-ţi relevă

Starea loc cea sufletească,

Goliciunea din lăuntru

A creştiinilor,mă frate.



Lacomia de avere,

Înbuibarea si mândria,

Egoismul şi beţia,

Clevetirea şi magia.



Şi acele roade vechi ,

Ce mereu tu le culegi

Din a lui satan ogor,

Tot mai iute şi cu spor.



Dar...,i-a să faci o faptă bună,

Să ajuţi pe un sărac

Chiar dacă ei se mai prefac,

Nu-i usor amice dragă ???



Ele sunt grele de cules,

Dacă stai şi meditezi.

De efort tu nu depui,

N-ai sş poţi să te supui.



La învăţătura bună

Ce se află în Scriptură,

Ce-ţi dă legi să le-nplineşti

Şi să nu te opinteşti.



Ci să mergi vesel cântând,

Pe Pământ,tu ca un sfânt.

Căci la aceasta-i fost chemat,

De pe Domnul l-ai aflat.



Căci in 1 Timotei,capul 6

La sfârşit,dacă mai vrei.

Caută şi te hrăneşte,

Şi acum te pocăieşte.



De-l vei avea,tu pe Isus,

Într-una tu-i vei fii supus.

Şi vei merge,chiar de e greu,

Înspre cer,spre Dumnezeu.



Acolo-i ţinta ta şi-a mea,

Acolo este patria.

Acolo este bogăţia,

Amice drag şi fericirea.



Nu pe acest pământ străin,

Unde avem mereu suspin

Şi unde pace rar găseşti,

Dacă stai şi te gândeşti.



Începe iute tu schimbarea,

Nu-ncepe iar cu răzbunarea.

Ci cu blândeţe şi iubire

Cu mila şi cu darnicie.



Şi inima ta lui Hristos,

Să-i fie frate credincios.

De vei voii ca să asculţi

Întruna,tu-i vei fii supus.



Şi El pe nori,când va veni

Cu milă te v-a răsplăti.

Şi fericit vei fii pe vecii !!!

Iubite Frate Inţelegi???...