Poezie Lacrimi (1)

32. LACRIMI



LACRIMI,

senine sau tulburi,

Curate sau pline de sânge,

Amare, sărate sau dulci,

Poartă în ele o mare putere,

O ştiu de atunci

Când, în grădina sfinţită,

Isus le jertfea pe o stâncă,

În focul iubirii sublime,

Sub ochii duiosului Tată,

Când plângea El, Isus ,pentru mine...



LACRIMI,

să nu le spui la nimeni,

Să nu le ştie nimeni!

Ascultă-le în tăcere cum pică

Când singur stai în rugă

Când inima ţi-e frântă!

Dar nu uita iubite

Isus îţi ştie plânsul

Şi orice strop de lacrimi

L-atinge şi pe Dânsul.



LACRIMI,

comori din sfinte rugi,

Puteri ce stau neînvinse,

Seminţe pentru cer

Şi biruinţe ascunse...

Să ştii să plângi creştine

E har şi e-o cinstire.

Isus a plâns odată,

Şi plânge-n părtăşie.

-Iubind, să plângi copile,

Urcând spre fericire!-



LACRIMI,

stau strânse-n burdufuri în cer.

Sunt cel mai de preţ dar adus

Acelui ce-a fost chiar străpuns

Şi-a fost răstignit din iubire.

Să plângi când tu mori pentru El

Şi lacrimi să-ţi spele durerea

Revarsă-ţi în lacrimi tot focul

Din ziua încercării cumplite,

Şi cheamă -L pe Domnul! El vine

Să strângă din tine iar rodul.



LACRIMI,

nu-i greu să le verşi în durere.

Dar fă-le să aibă putere

Nu fi mânios şi neînfrânt

Când Domnul te apasă cumplit.

Ci lasă izvorul să curgă

Şi lacrimi şi lacrimi şi lacrimi

Frumos străluci-vor odată

În sfânta vieţii cunună!

ISUS VA VENI SĂ LE ŞTEARGĂ!





* Există pentru fiecare o vreme a zdrobirii,

când stai plângând pe crucea răstignirii,

când eul tău trebuie să moară;

Dar nu înceta să te rogi plângând

şi să plângi rugându-te, până la izbăvire!

Există pentru fiecare şi-o înviere spre o viaţă adevărată,

dar calea înspre ea e grea

şi-n LACRIMI e udată!*