Poezie Atatea valuri

ATATEA VALURI





*****

Atâtea valuri trecutau peste mine,

Aducând cu ele răni şi multă teamă.

Dar valul ce peste mine mai revine,

Nu mă sperie, când Isus ţine seamă.



Speranţa pune dor aprins în inimă,

Şi-amarul simt cum devine uşor dulce.

Credinţa tot mai puternic mă animă,

Să stau în sfinţenie mereu sub cruce.



Furtuna ce se dezlănţuie în valuri,

Devine o rafală uşoară de vânt.

Atunci când port al biruinţelor steaguri,

Ancorate bine strâns în Sfântul Cuvânt.



Vin valuri după valuri, trec şi iar revin,

Iar lumina ce se strecoară printre nori,

Din lacrimile uneori amare pelin,

Scoate mărgăritare veritabile-n zori.



Uneori valurile vin spumegate

Şi din întuneric satan stă la pândă,

Deşi declanşează mânii înfocate,

Tăcute, sub sânge, ajung să se stingă.



Biruinţa nu-i a mea, e a Lui Isus,

El stă cu mine, la greu şi la bine.

Ochii mei urmăresc Lumina de sus,

Şi-aşteptă norul ce cu Isus revine.



Amin!