Poezie Domnul îţi va zidi o casă

42. DOMNUL ÎŢI VA ZIDI O CASĂ!



2 Samuel 7:11(b)

"Şi Domnul îţi vesteşte că-ţi va zidi o CASĂ..."

"Casa Mea se va chema o CASĂ DE RUGĂCIUNE “ Matei: 21:13





Nu sunt David,

Dar sunt urmaş al lui,

Din neam de Dumnezeu,

Ales pentru viaţă,

Iubit de Tatăl meu

Şi mă înalţ în rugă

Prin Legământul Său;

În ziua asta, Doamne,

Cer ajutor la greu!



Înalţă-mi Doamne viaţa

Pe Stânca ce n-ajung!

S-o urc nu pot, Isuse,

Şi-n valuri mă afund...

Te rog să-mi dărui astăzi

Făgăduinţa Ta

Din legământul sfânt

Lui David zis cândva:



"Ţi-am dat odihnă aici,

Vrăjmaşii risipindu-i

Şi-ţi voi zidi o CASĂ

Tot neamul tău primindu-l,

În veci Eu cu tărie

Voi ţine legământul

Şi tronul tău urmaşii tăi

Veşnic moştenindu-l"!



Şi mie îmi zici, Doamne,

Simbolic, prin Cuvânt,

Îţi voi zidi o CASĂ

Dincolo de mormânt,

Îţi voi lăsa în urmă

Odihna moştenire,

De crezi Cuvântul vieţii,

Trăieşti pentru vecie!



Îţi voi zidi în lume

Un loc ferit de ploi,

Cetate de scăpare

De-ai tăi prigonitori,

Să poţi să ai odihnă

Să te jertfeşti cu rost,

Să poţi cina cu Domnul

În sfântu -I adăpost!



Îţi voi fi Eu, Isus,

Umbrar pentru căldură,

Şi haină pentru frig

Să poţi lucra în tihnă

Şi Casa Rugăciunii

O umple Slava Mea,

Dar tot ce pun în ea-i

Spre fericirea Ta!



Te pun la adăpost

În pacea Mea cerească

Şi-n Casa ce-ţi zidesc

Stau îngeri s-o păzească,

Uleiu-ţi înmulţesc

Făina fac să-ţi crească,

Simţirile-ţi învii

Şi haru-o să-ţi sporească!



Te pun la adăpost

Aici de biciul limbii,

Te scap de moarte-n vreme

De foamete cumplită.

Te pot scăpa de teamă

În lupte şi-n ispite,

Fac sabia să fie

De tine biruită!



Şi fiarelor pădurii

Le spun să nu te atingă,

Prin valea umbrei morţii

Poţi trece fără frică...

DAR, dacă îngădui clipa,

Mustrării şi încercării,

SĂ NU TE CERŢI CU MINE

ÎN ZILELE DURERII!



Sunt Cel ce fac o rană,

C-apoi tot Eu s-o vindec.

Când CASA ţi-o zidesc

Ceva din fire spintec,

Când bat ciocane sfinte

În cuiele clădirii,

Se împotrivesc din tine

Cumplit poftele firii!



Când stric casa mândriei

În care stai închis

Şi te zdrobesc în teascul

Iubirii Mele bune,

Tu te ridici din patul

În care stai întins

Şi strigi atins în eu-ţi

Care domneşte-n tine?!



O, de-ai putea, copile

Tu cel născut din Mine,

Să înţelegi ce fac

De ce Mă lupt cu tine?!

Eu vreau să-ţi fac o Casă

Cum lui David i-am zis,

O Casă, loc de tihnă,

De RUGĂ, cum e scris:

"Casa Mea se va chema o Casă de Rugăciune"

Matei 21: 13



Nu poţi să strigi oriunde

Eliberat de fire

Îţi trebuie o Casă,

Un loc de poposire,

Se cere un loc sfânt

Templu zidit în tine,

Unde Isus să stea

Cu tine-n părtăşie!



Deci lasă -L azi pe Domnul

Să-ţi construiască Casa;

Să bată, să te atingă,

Să-ţi năruie elanul,

Că nu e Arhitect

Mai înţelept în lume

Ca Domnul nost din ceruri

Ce-şi face-n tine raiul!



Mă bucur azi, Isuse,

Că mi-ai zidit o CASĂ,

Mi-ai dat odihnă-n Tine,

Mi-ai dat o nouă viaţă

Şi-n lacrimi mi-am lăsat

Mândria să se scurgă ;

Eu stau cu Tine –n CASĂ

Şi nimeni nu m-alungă!



La adăpostul Tău,

În Casa Rugăciunii,

Cu mintea înnoită,

Cu duhul înfiat,

Cu sufletul smerit,

Cu inima curată,

Eu strig de bucurie:

“ ISUS M-A CÂŞTIGAT! ”



Mult timp luptat-am, Doamne,

Cu Tine-n orice fel

Şi nu ştiam cum eşti Tu

Şi nici cine sunt eu.

Dar azi zăresc, Părinte,

Locaşul sfânt din mine

Îl văd ochii credinţei,

Prin Duhul pus de Tine.



Şi-n Templu trupului meu azi

Isus Îşi pleacă capul

Iar eu, pe braţul Lui întins,

I-ascult umilă sfatul;

De acum cunosc ce-am de făcut

Când Domnul mă zdrobeşte

De acuma ştiu ce să mă rog

Când firea-mi pironeşte.



ŞTIU DOMNUL MEU, ŞI TOŢI SĂ ŞTIM:

ISUS LUCREAZĂ –N NOI O CASĂ,

O CASĂ, TEMPLUL LUI CEL SFÂNT,

ŞI-APOI, ÎN EL, CU NOI CINEAZĂ.