Poezie Cu-atâtea lacrimi

Cu-atâtea lacrimi a fost plină

în lumea asta viața mea

că oricând cineva suspină

eu plâng cu el cu-o jale grea.

Dar si-ntr-atât cântarea dulce

a bucuriei am trăit

că pe-orișicare drum m-aș duce

eu cânt când văd un fericit.



Am suferit atât de-amară

singurătate pe pământ

că nu pot să mai văd povara

pe nici un singur umăr frânt.

Dar si-ntr-atâta însoțirea

iubirii dulci m-a-nconjurat

că pe-orice semen în iubirea

cea mai din cer l-aș vrea purtat.



Am cunoscut așa minciuna

că pe-orice om îl bănuiesc

Dar și încrederea că-ntr-una

mă-ncred în toți ce-i întâlnesc.

O, Doamne, dar din orice rele

desparte-acum sufletul meu

în veci să nu fiu unde-s ele,

nici ele-n veci unde-aș fi eu.