Poezie Caracterul Creştinului

Cum e caracterizat creştinul



Creştinul e glasul ce strigă în pustie

Din sunetul lui radiază iubirea

Pe faptele lui poţi citi veşnicie

În inimă poartă cu el nemurirea



Lucrând ca un sculptor dibaci, iscusit

Ce-aduce la viaţă un chip minunat

În stâncă îl vezi pe Acel cea muncit

În chipul frumos, vezi pe Cel cea lucrat



Din piatra cea dură cu colţuri robuste

Ieşii o lucrare ce ochii ţii fură

În ea poţi să vezi două mâini iscusite

Pe Cel ce din drag a lucrat nu din ură



În fiinţa lucrată de Meşterul mare

Uşor poţi să vezi transformarea cerească

Iubirea în el niciodată nu moare

în el vei vedea o fiinţă îngerească



În el ai să vezi o lumină-n întuneric

Ai să-l vezi zi de zi muncind pe ogor

În el nu mai vezi un om efemeric

Ci vezi o fiinţă cuprinsă de dor



Îl vezi pe acela ce doreşte o ţară

O ţară în care să fie de-apururi

Să uite de viaţa aceasta amară

Să fie plantat ca o floare pe dealuri



Să fie un glas de izvor în pustie

S-adape pe cel ce-i setos în umblare

O stâncă să fie, un strugur în vie

O creangă cu fructe ce dă din ce are



Un crin îmbrăcat cu un alb ca zăpada

Având o aromă ce atrage mulţimea

Aşa îşi împarte creştinul bucata

Din pâinea ce are satură mulţimea



În el vezi pe Domnul ce-i sculptor de veacuri

Lucrează şi azi la omul pierdut

Mai modelează fiinţe şi azi pentru ceruri

Din lucrare poţi vedea cât de mult ne-a iubit.

27.08.2009gl