Poezie Nu mai e mult...

Nu mai e mult, pe nori Isus veni-va

Ca să ne ia şi să ne ducă-acas'

Pe-acei ce-a lor credinţă au păzit-o

Ce-n pace şi-n sfinţenie-au rămas.



De două mii de ani eşti aşteptat, Isuse

Să vii cât mai degrab', la ceruri să ne sui

Mireasa ta tot plănge şi suspină

De Tin' ni-e dor, ca Tine altul nu-i.



Sfinţii martiri-n arenele romane

Cu gândul înspre Tine au răbdat...

Ei au ştiut că vine-o răsplătire

În temniţă şi-n lanţuri au răbdat.



Încă puţin, şi Te-om vedea în faţă

Ca Tine nimenea nu ne-a iubit.

Şi-n lacrimi, mulţumiri îţi vom aduce

Căci la Calvar pe cruce Te-ai jertfit.



"O, vino, Doamne, vino mai degrabă!"

În gândul nostru te chemăm mereu...

Ca să ne scapi de lumea păcătoasă,

Şi să ne duci la cer, la Dumnezeu.



Atunci îţi vom cânta, în mulţumire

La pieptul Tău vom sta necontenit,

Cu Tin' cina-vom sus, o veşnicie

Iubit Isus, în veci să fii slăvit!