Poezie De n-ai fi Tu, Iubire (II)

De n-ai fi Tu, Iubire,

Să mă înveți s-ador,

Cele frumoase-n lume

Și-ar pierde rostul lor.



De n-ai fi Tu, Iubire,

Nici păsări și nici cânt

Nu mi-ar trezi plăcere;

Zgomot ar fi, și vânt.



De n-ai fi Tu, Iubire,

În lume-ar fi doar ură.

Cine-ar căuta iertare

Nu ar găsi; doar hulă.



De n-ai fi Tu, Iubire,

N-aș ști să biruiesc

Căci faptele-mi din fire

Doar moarte răspândesc.



De n-ai fi Tu, Iubire,

În lume-aș fi pierdut,

Dar, mila Ta, salvare

Mi-a dat și am crezut.



De n-ai fi Tu, Iubire,

N-aș ști să Te iubesc.

Pofte spre nepăsare

Grăbit mă îmboldesc.



De n-ai fi Tu, Iubire,

Nimica eu aș fi,

Dar ai privit spre mine

Și Te-ai îndrăgostit.



Isuse, Tu, Iubire,

Pe cruce Te-ai jertfit;

Adâncă dăruire!

Te-ador, m-ai mântuit.