Poezie Cand esti caldicel

Cand esti caldicel





Ziua nasterii din nou e-o amintire…

Viata de credinta-i diluata,

Astazi nu ti-e dor atat de Mire,

Precum iti era odata !





Te-ai obisnuit sa traiesti cu amagirea

Unui crestin c-o pocainta alb metalizata,

Sub care sta ascunsa firea…

Ce-ti ia tribut de fiecare data !





Si oridecate ori nu mai privesti,

La Cel ce-I vesnic sfant,

Risti in cele din urma sa sfarsesti

Cu inima infipta in pamant !





Iar cand mainile ti le desprinzi,

De pe cornul plugului ce ara-n vie,

Ajungi spre tot ce-i trecator sa le intinzi,

Si sa sfarsesti in pribegie !





Si pasii, oridecate ori calca alaturea

La un lat de palma de calea lui Hristos

Ajungi ca in final sa-ti pierzi si mantuirea,

Ce-ai primit-o inainte atat de bucuros !





Si oridecate ori esti caldicel,

Pierzi cerul din vedere…

Ancoreaza-te dar adanc in El,

Sa te biruiesti cu-a Lui putere !





Intoarce-te dar, la dragostea dintai

Si pune jar in ruga si slujire,

Si in tot ce faci, statornic sa ramai

Pana la a doua Sa venire !



~Amin~