Poezie Tu cel ce n-ai

Tu cel ce n-ai



Dar azi te-ntreb prietenul meu, tu cel ce n-ai atat de greu,

Tu care n-ai ca mine-n crang cuvinte ce cu drag le strang

Din pana muzei mele.



Tu cel ce azi eşti, sau ai fost cutremurat în tine,

De ce-i făcută mintea ta şi ce fiori se zbat în ea,

Cu ziua care vine.



Ce vrajă fără de puteri te iau în aşteptare,

Şi creezi o lume-n jurul tău şi tot e doar alesul EU

Cand stă atat de mare.



Un EU atat de îngamfat şi de stăpan pe sine,

Nu pune sufletul curat în slujba marelui Impărat,

La randu-i cand revine.



Eu nu te iau la rost amice că slab e glasul meu aici,

Tu ai pana sau mistria, eu am numai poezia,

De vrei asculţi, de vrei te pleci, dar glasul meu nestins pe veci

Acuză doar nemernicia.



O dată pleacă ochii tăi ce –n soare stau pe soclu,

Că n-au să treacă-n alte căi, dacă străin de paşii mei

Asculţi durerea acru.



Ce trist că n-am să pot vreodată, Acel ce a dat putere

Acel ce ţine-n mana Sa şi sufletul şi mintea ta

Şi viaţa cat o fi de rea.



Ce trist că cel ce merit are şi nici nu-I din această lume,

Clădit-a cerul făr probleme,a zis şi iată din genune,

Planetele se nasc anume,



Şi tras-a fără şovăială o mare-ntinsă de nălbeală.

Un sclipitor atarna sus, un firicel de ape jos,

Şi se juca în jurul lui pe faţa pămantului.



Cu astrele pan-la sfarşit, cand mai tarziu a adormit,

Iar cu un braţ a–ncolăcit tot pămantul neclintit.

Din neant din zisul -FIE -a ieşit ce măiestrie,



O planetă minunată cu verdeaţă îmbrăcată,

Şi pe tine om din lut, din ţărana de demult,

De la început ai fost pus acolo cu un rost.



Aflat-ai de Ziditorul, de creatie şi zăvorul,

Pentru Adam ce in păcat raiul el a refuzat,

Şti că Dumnezeu te vrea să te –ntorci din calea rea?



Iată cine cred eu dară că-I vrednic de cinste slavă,

De mărire şi ascultare de eternă adorare.



Iar durerea mea o şti- glasul trambiţă să fi.

Şi nu mai lăsa nimic azi te cheamă El Mesia,

Maine, eşti ţărană-n plic, ai să uiţi nemernicia.



Tu de poţi să fi un soare şi să arăţi mai strălucit,

Doar la Domnul ce aşteaptă vei ajunge împlinit.

Căci apune ziua ta nesfarşită-I negura,

Ochii se vor obosi, mainile se vor zbarci.



Cei ce te păzesc pe tine se vor face albe bine,

Şi atunci n-ai ce mai face cand ca pleava tu vei zace.

Deci atenţie semnal—o barcă trage azi la mal,

Poate că pe ea se scrie, de acuma VEŞNICIE.



Amin



AMIN