Poezie Tãria noastra

Noi declansãm prin mari strãfunduri cuvântul nostru cel mai greu

Cuvântul pentru totdeauna: Tãria noastrã-i DUMNEZEU!

Suntem convinsi,convinsi de veacuri ´convinsi´-aduce mult prinos

Si spunem astãzi tuturora:nãdejdea noastrã e Cristos!

Avem dovezi,avem credintã,dorim ceva ca Mardoheu,

Avem o melodie sfântã,avem ceva din Dumnezeu.

Cutremurati-vã acuma,treziti-vã din vechiul somn

Cãci din mãrirea Slavei Sale,El este astãzi în Sion!

Noi îi simtim prezenta aicea si prin versuri si-n cuvânt

Cãci are-n noi fãgãduinta cã e prezent prin Duhul Sfânt.

Cândva, prezenta Celui Vesnic,Cel etern din vesnicii

S-a prezentat pe-un vârf de munte,miscându-l chiar din temelii;

Si dintr-un nor gigant de slavã vorbea cu Moise prin viu-grai

În timp ce vuietul furtunii misca tot Muntele Sinai.

Asa S-a prezentat Cel Vesnic cândva poporului iudeu,

Dar si atunci cârtea poporuº,chiar de-L vedeau pe Dumnezeu

Asa cârteau-cârtesc si astãzi multi muritori acum,mereu

Câti oameni plini de rãutate sustin cã nu e Dumnezeu!

Dar vine ziua cea vestita când tot ce-i scris se va-mplini

Azi cine-i sfânt sã se sfinteasca - cã Cel ce vine va veni!

E vremea sã te întorci la Domnuº ,sã te smeresti,sã gemi,sã plângi,

E vremea cercetarii tale,e vremea azi sã te convingi.

El Este medicul cel Mare si Poate tot ce tu nu poti

Si E deplina cunostintã si Este totul în noi toti.

El poarta norii grei cu apa si mãrilor Le-a pus hotar

Când vrea El miscã tot pãmântul si tot când vrea îti dã si har.

Deci prieten drag vino la Domnul,acum pânº nu se-nchide harul

Primeste-L si tu azi,acuma- precum primitu-l-a tâlharul.

Acum e har,dar iatã vestea de cei ce-s pusi ca sã vegheze

Se-aud strajerii,vin semnale pe înãltimi de metereze.

Se-aud cuvinte ce rãsunã plecarea harului de jos

Se-aud cântãri care te cheamã: O!vino la Isus Hristos!

Multi plutesc în lumea-aceasta ca un fulg pierdut in sferã

Biciuind sfânta credintã ca si când ar fi himerã.

Câti privesc cu arogantã,se acuzã pocainta

Si hulesc Divinãtatea,Vesnicia si credinta!

Dar nu ne slãbesc puterea,în zadar ei tot hulesc

Cãci cu cât ei ne acuzã,ei mai mult ne otelesc.

Noi gustat-am ce e viata si noi stim ce-i pe pãmânt;

Vrem ceva mai bun,mai nobil,vrem ceva etern si sfânt!

Cãci aici in lumea noastrã când luãm si noi avânt

Când ti-e mai frumoasã viata,te trezesti lângã mormânt;

Te trezesti lãsând pe toate,câte-aduni si câte-ti faci

Si cu ochii plini de lacrimi te-ai desprins de toti cei dragi.

Atunci unde-ti este slava? Unde-ti este viitorul?

Unde dacã-n viata-aceasta tu-L respingi pe Salvatoruº?

Nu uita cã ai nãdejde prin salvarea pusã-n fatã

Ca în ziua vesniciei sã ai pururea viatã.

Noi pentru acea viatã ne zbatem si ne trudim,

Chiar de-am fi jertfiti pe ruguri,dar noi vrem s-o mostenim!

Cu Isus Eternul Slavei,cu Isus din Vesnicii

Chiar de-om trece toti prin moarte,dar în suflet sã fim vii!

Fie viata cât de durã,care duce spre-acest Rai

Cu Isus putea-vom totul,cã Isus e Vesnic Rai !

Frati,surori,pãrtasi ai crucii si la bine si la rãu

Nu uitati: Tãria noastra este numai DUMNEZEU!

În curând marea surprizã are loc pe-acest pãmânt;

Nu fiti plini de pofta firii ci fiti plini de Duhul Sfânt!

Fiti fecioare întelepte,ridicând candela sus,

Gata pentru-ntâmpinarea Mirelui iubit Isus !