Poezie Cum Îţi place Ţie...

CUM ÎŢI PLACE ŢIE...



Cum Îţi place Ţie, Tată

Vrem să fim, vrem să trăim

Cu slujirea cea mai bună

Vrem, pe veci, să Te slujim.



O, ce-adâncă-i bunătatea

Ce-o reverşi din fiinţa Ta!

Ne susţine fermitatea

Veşnic, laude a-Ţi da...



Hotărârea e luată

Te urmăm oriunde mergi

Viaţa-i binecuvântată:

Ne dai har, ne înţelegi.



Vrem să-Ţi facem bucurie

Printr-un trai smerit, curat

Să fim bună mărturie

Pentru cei ce Te-au uitat.



Ţi-am produs şi întristare

Nu negăm; e-adevărat

Dar prin mila Ta cea mare

Am văzut că ne-ai iertat.



Ştim cerinţele-Ţi preasfinte

Vrem, voioşi, să le-mplinim

Şi în fapte şi-n cuvinte

Credincioşi reali să fim.



Mare este presiunea

Unei lumi fără Hristos

De aceea rugăciunea

O ’nălţăm; e de folos.



Ţie-Ţi place separarea

De minciuni, de şmecherii

O, ce dulce Ţi-e chemarea

De păcat a ne feri...



Ne-ai chemat nu la trăire

Modelată de plăceri

Ci la acte de jertfire.

(Ştim c-acestea ni le ceri),



Ne-ai chemat la părtăşie

Cu Fiul, cu Duhul Sfânt

Să-i tratăm cu duioşie

Pe cei ce-n necazuri sunt.



Din dorinţa Ta curată

Ne-am făcut un ideal

Te cinstim, o, sfinte Tată

Du-ne-n plaiul Tău astral!



19 Iunie, 2009