Poezie taina (1)

Rostita odata de pe zid

Deun strajer cu chip livid

Ca un edict ce sa dictat

Ca si un pact , ca un tratat



In timp de oameni sa uitat

Sub praf adinc sa ingropat



In mintea oamenilor a ramas

Ca o legenda ca un pas

De unde? Nimeni stie.



Si ce e taina ce sa zis?

Ce scrie acolo acel zapis?

Venind din vesnicie.



Ce sa pierdut pe-al vietii drum?

Ca nu mai e putere

Deschide originalu acum

In lumea mea se cere.



Se-nalta casele de vis

Palatele credintei

Cercind sa faca paradis

Pe drumul pocaintei



La poarta lor stau cersetori

Saraci si singuri muritori

Ca-n vremea nestiintei



Vorbesc de adevarul brut

De taina care sa stiut

Si lumea-ntreaga a umplut

Stiinta pocaintei



Vorbesc de sacrul adevar

Dar iarasi sa muscat din mar



Si asfel prafu-a invadat

Si -acoperio sub pacat

Si taina cea de neuitat



Din cind in cind cite-un strajer

Cu-obraz livid striga-n eter

Dar mii de voci ca-n cosmic praf

Acopera si afunda adinc

Taina in negru lor pamint



In lumea lor nimic nui sfint

Nui nici credinta nici cuvint

Ei pling si rid in adunari

Vorbind de vechile lucrari



Si string si string pe acest pamint

Averi ce vor perii curind



E taina cine poate spune

De ce se va -ntimpla in lume

Si cine are-ntelepciune

Ca santeleaga ce se spune

Sa nu se-nchine doar la nume

Ci sa traiasca chiar pe bune

Ca un crestin iesit din lume