Poezie Din clipa când am cunoscut

DIN CLIPA CÂND AM CUNOSCUT...



Din clipa când am cunoscut

Ce dulce e Cuvântul vieţii

S-a potolit chinul acut

Şi orice undă a tristeţii.



Trecutul mi-a fost tragedie

Dar Cel ce-a glăsuit: „Te iert!”

Adusu-mi-a însufleţire

Şi m-am convins că-i un Expert...



Mi-a pus în inimă dorinţa

De-a fi , mereu, în sfera Lui

Să pot învinge necredinţa,

Să pot spre Paradis să sui...



Mi-a inundat interiorul

Cu un torent de fericiri

Şi am ştiut că viitoru-mi

Va fi ornat cu străluciri...



Trezind în mine interesul

Pentru domeniul sideral

A potolit tumultul, stresul,

Mi-a dat un scop, un ideal...



Şi mi-a deschis un orizont

Cum n-am văzut în perioada

Când de Scripuri nu ţineam cont,

Când eram rece ca zăpada...



Din clipa când m-a luminat

Păstorul blând, al vieţii Rege

De El, puternic, m-am legat,

Cu El pot împliniri culege...



O, ce trăiri şi ce minuni

Cunosc de când mi-a dat inelul!

Sub cruce sau sub presiuni

Simt că mă-nvăluie tot Cerul.



La traiul negru din trecut

Nu mă întorc, nu, niciodată!

Hristos mi-e pavăză şi scut,

Mă duce-n Ţara mult visată.



1 August, 2009