Poezie Oare

Oare



Fi-va oare un Cuvant,

Care vine pe pamant,

Si sa nu dea rodul lui

Din adancul solului?



Cand are asemuire

Cu acel din nemurire,

Care a dat rod bogat,

La vremea ce s-aratat.



Rod din viata pentru viata

Scump la cel care-l invata,

Sa pretuiasca mai bine,

Sa-l pastreze pentru sine,



Si sa nu-l dea la cei rai

Care-l rup c-asa sunt ei.

Oare ce s-ar mai putea

Sa facem sa fie asa,



Parte de imparatie,

S-avem si noi cu Ilie.

Cel smerit si slujitor,

Pentru Domnul roditor.



Ca si el as vrea sa viu

Azi la Dolmnul meu sa fiu

Bucuros de rodul meu,

Cand il ia la randul sau,



Si se uita si alege,

Multumit de a Sa lege,

Respectata pe de-antregul,

Cum cere si este dreptul.



Oare pana la sfarsit,

Roade coapte am dorit

Ca sa am sa fie bune,

Sau sa mai astept imi spune.



Mie sa mai am rabdare

Ca va fi vreme pe cale

Sa se coaca rodul meu,

Sa dea Bunul Dumnezeu.



Amin