Poezie De n-ai fi fost Tu Doamne

De n-ai fi fost



De n-ai fi fost cu mine, cand te-am chemat plangand

Acuma ce departe aş fi trăit zăcand.

De n-ai fi fost aproape cand am strigat spre Tine,

Acuma neagra noapte mă-nvăluia–ntregime.



De nu strigam spre ceruri şi stam în rugăciune,

Căutînd un drum mai sigur spre marea Lui Treime,

De nu-mi iubeai fiinţa cerescul meu Stăpan,

Acuma nici căinţa n-ar ţine un suspin.



Tu m -ai iubit atuncia cand eu nu existam,

Cand nici macar o dată, de Tine nu stiam.

Cand m-ai văzut deoparte, mi-ai dat iubirea Ta.

Să-mi mangăie fiinţa în suferinţa grea.



Isuse eşti comoara ce am primit în dar,

Cand te-am văzut că vi si m-ai scaldat in har.

De aceia niciodata nu Te voi părăsi,

Chiar dacă se ridică şi munţi s-or prăvăli.



Că tu mă ţi de mană şi nu mă tem pe cale,

Chem numele Tău sfant care îmi dă salvare.

Şi pană vi Isuse ca straja ce veghează

În noaptea cea mai mare eu vreau ca să stau trează.



Că Tu în miez de noapte vei trîmbiţa pe nori,

Şi vom pleca spre Tine în sus biruitori.



AMIN