Poezie De profundis

Din noaptea neagră a sufletului meu

Doamne, către Tine strig mereu.

Strig din adânc, îndurerat,

"Oare de ce m-ai lăsat?..."



Străin în lume, părăsit,

În groapa deznădejdii urgisit,

Aicea jos pe nimenea nu am,

De ce nu vii pe rană cu balsam?



Nu m-auzi în clipa când Te chem?...

Vino, toarnă doar un strop de har...

Lumină din Lumină te-ai ivit



Ce rupe lanţuri şi blestem.

Privirea mi-o ridic înspre Calvar

Să văd păcatu-mi ispăşit.