Poezie Fiul lui Dumnezeu(2)

Intr-o lume minunata

Creeata de Dumnezeul Tata

Vine satan infricosat

Printr-un sarpe aratat

Ca sa minta chiar pe Eva

sa manance din copac

Ea si al ei barbat,

Si nici seama nu si-au dat

Ca au intrat in pacat.



Dar dupa acel pacat ramane

Omul singur de rusine,

Si numai din cauza lui

Blestemand rodul pamantului,

Si ca omul sa munceasca

Fara sa se-mpotriveasca

La a Sa porunca mare

Ce nimeni nu e in stare

Sa o-mplineasca pe deplin

Fara lacrimi si suspin.



Dar Fiul lui Dumnezeu

Ce S-a pogorat din cer

Aici jos,pe-acest pamant

Ca fiind omul cel mai bland

Nascut chiar din Duhul Sfant

Aducand iertare-n dar

Astfel fiind in Har

Sa traim pe-acest pamant

Calauziti de Duhul Sfant.



Deci acum prietene drag

Vino cat mai sta in prag,

Azi deschide-I inima

Ca sa intre El in ea

Si sa scoata tot ce-i rau

Sa fie fratele tau,

Sa te ierte de pacat

Acel ce viata si-a dat

Rastignit pe cruce aruncat

Ce chinuri mari El a rabdat

pentru ca mult te iubea

dandu-ti mantuirea-n dar

Prin credinta-n al Sau Har

ca tu sa poti sta in cer

Cu Fiul lui Dumnezeu.