Poezie Dor de Dor

De n-am să pot să-Ţi scriu, Iisus,

Un vers ţesut din dor şoptit,

Înalţă-mi zborul meu mai sus

Să-Ţi simt iubirea de nespus

Şi să-nţeleg cât m-ai iubit.



De n-am să pot să-Ţi cânt în zori

O doină-n lacrimi de alint,

Iisus, sfinţeşte-mi tot ce simt

Şi scaldă-ai dragostei fiori

În licăriri de mărgărint.



De n-am să pot să Îţi şoptesc

Cuvântul cel de farmec plin,

Mă-nvaţă, Doamne, să iubesc

şi pune-n mine-un dor ceresc

să-mi ardă-n inimă deplin.





De n-am să ştiu să Te aştept

Cu candela de dor arzând,

Fă să-mi răsară-un soare-n piept,

Să strălucească înţelept

Întreaga zare luminând.





De n-am să pot să plâng de dor,

Simţindu-mi sufletul pustiu,

Adu al lacrimilor nor

Să-mi picure pe obrăjor

Stropi calzi din dorul cel mai viu.





Şi fii-mi, Doamne, Dorul meu,

Prieten drag şi Dumnezeu!