Poezie Paşaport pentru Eternitate

PAŞAPORT PENTRU ETERNITATE



„Ferice de cei ce îşi spală hainele,

ca să aibă drept la pomul vieţii şi

să intre pe porţi în cetate.”

(Apocalipsa 22:14)

************************



Desigur, ne trebuie un paşaport

Spre a avea acces în sfântul Port

E actul de identitate a unui creştin

Ce-şi ştie menirea şi eternul destin.



******

Cum ştim, orice act de identitate

Trebuie să le aibă în regulă pe toate

De există erori privitor la nume

Cei din birou – îmbrăcaţi în costume,



Fac investigaţii, amână plecarea

(Cu alte cuvinte nu dau aprobarea)

Până-n ziua când află clarificare

Şi din paşaport s-a şters orice eroare.



Uneori, vreun purtător de paşaport

E prins cu afaceri negre - pentru export

Şi-atunci e dus în spatele uşii de fier

Şi păzit, straşnic, de-un robust temnicer.



Unii vor să călătorească în alt continent

Dar data e expirată în document

Pe avion sunt luaţi cei cu hârtii legale

Dovadă că n-apelează la fapte imorale.



*****

Aidoma, pentru acces în tărâmul astral

Documentul trebuie să fie în ordine, legal

Nu putem să ne prezentăm oricum

Viaţa va trebui să emită parfum...



La poarta Etenităţii nu putem trişa

Când înaintea Judecătorului ne-om înfăţişa

Cei şmecheri vor constata cu stupoare

Ce aparate sofisticate divinitatea are...



Într-o fracţiune de secundă pe ecran

Va apare toată situaţia unui pământean

Tot ce a făcut şi tot ce a gândit

Va fi, în văzul tuturor, dezvăluit...



Orice gând inuman şi orice iuţime,

Orice gest nepios şi orice asprime

Se vor vedea clar, scrise cu litere mari

Oricine-ar fi: oameni simplii sau cărturari...



Cei ce-au jucat teatru vor fi daţi în vileag

Căci felul de viaţă pios nu le-a fost drag

Toată manifestarea „credinţei” lor

A fost formalitate, nu crez în Mântuitor.



Acolo nu se va cere să dăm un raport

Ci va fi necesar să posedăm paşaport

Unii vor zice că l-au uitat acasă

Dar vor cădea în propria lor plasă.



Acolo, ochiul divin vede orice pată

Doar cei albiţi în jertfă primesc răsplată

Toţi ar vrea, atunci, să treacă pragul

Să vadă ce strălucit e Meleagul...



Pe poartă-n Cetate intra-vor doar cei

Ce n-au acceptat himere şi zei

Şi nu s-au legat de prestanţă sau fală

Ci-au frecventat, devotaţi, cucernica Şcoală...



Ei au trăit, plenar, prin credinţa vie

Şi au muncit, cu multă râvnă, în Vie

Şi au ştiut să respingă oferta meschină

Bazându-se pe Cel ce-a vrut să-i susţină.



Ferice de cei ce îşi spală veşmântul

Şi îşi menţin, zilnic, curat Legământul

Numai aşa pot procura paşaport

Ce le asigură intrarea în veşnicul Port.



25 Iulie, 2009