Poezie Străjerule mai este mult din noapte?

Străjerule mai este mult din noapte?

Căci se-aud paşi Celui care vine,

Aud în timpul nopţii stranii şoapte

din întunericul ce aduce moarte,

Păzeşte-ne de şoaptele străine!



Străjerule mai este mult din noapte?

Căci ne e greu şi lupii stau la pândă,

Doresc să scap pe veci de a lor şoapte

Vreau să trăiesc viaţa fără moarte

Doresc iubirea Ta să ne cuprindă!



Străjerule mai este mult din noapte?

Fecioarele Te-aşteaptă suspinând,

Se termină uleiul pe-nserate

Şi le cuprinde frica cea de moarte

Ai milă Doamne de poporul sfânt



Străjerule mai este mult din noapte?

Se rătăcesc din cei aleşi de Tine,

Cuprinşi fiind aici de-al morţii şoapte

În lumea-ntunecată de păcate

Legaţi cu lanţuri, au ajuns de lume!



Au ancorele înfipte în pământ

Şi nu vor să dea drumul bărci lor,

Nu vor să creadă că sunt numai lut

Că vor dispare, și cel sărac și cel avut,

Tot ce se naşte este muritor!



Dezleagă-te o frate de pământ

Dă drumul ancorei adânc înfiptă!

Şi pregăteştete căci încurând

Îl vei vedea pe Domnul tău iubit,

El va fi-Acela ce-ţi va da avânt



Nu vrem să pierdem Doamne nemurirea

Nici locul pregătit în Paradis

Noi ştim că sus în cer e fericirea

Acolo nu ne mai conduce firea

Ci vom trăi cu Tine ca în vis!



30.06.2009gl