Poezie Spre Paradis...

SPRE PARADIS...



Spre Paradis nu-i calea lină

Sunt spini şi curse şi noroi

Şi vin ispite ca un roi

S-atace liniştea deplină.



Sunt situaţii multe-n care

Şi Lucifer şi-ai lui agenţi

Trimit tumult, trimit curenţi

Ca să creeze stări precare.



De-atâtea ori în pribegie

Duşmanii crucii ne pândesc

Să pună-n noi un duh firesc,

Să ne învăluie-n urgie.



Dar noi spre Cer călătorim

Cu-ncredere şi îndrăzneală

Să fim în sfera siderală

Nu pe pământ ca să pierim.



Privim ’nainte, doar ’nainte

Căci ştim ce ne aşteaptă Sus

În Patria fără apus

Unde nu-s piedici, nici morminte.



Când răni avem suntem purtaţi

Pe braţele mântuitoare

Aceluia ce dă candoare

Spre-a fi, mereu, neîntristaţi.



Primejdiile-s la tot pasul

Dar n-avem teamă; e cu noi

Cel ce-a făcut din noi eroi

Ce depăşim, oricând, impasul.



Spre Paradis nu-i drumul lin

Sunt piedici multe, bolovani,

Sunt mulţi nemernici şi tirani

Experţi în tot ce naşte chin,



Dar mergem fără ezitare

Spre lumea unde nu-s terori

Ci doar sublime sărbători

Şi-acea dumnezeiască stare.



6 Iulie, 2009