Poezie De ce atâtea lacrimi Doamne?

De ce atâtea lacrimi Doamne

au unii pe acest pământ?

Şi rătăcesc mereu prin lume

Fără ca să găsească-un scut!



Îi vezi cum eii străbat pământul

Departe ajungând de Tine?

De ce nu le trimiţi Cuvântul

Să le-amintească de-a Ta lume?



Mulţi au azi inima străpunsă

De o săgeată-al suferinţei,

Şi gem în fiinţa lor ascunsă

Aşteptând clipa biruinţei!



Alţii ajung cuprinşi de valuri

Şi li sau spulberat credinţa!

Pune-i o Doamne iar pe maluri

Şi resădeştele speranţa!



Dă-le speranţa veşniciei

Vindecă rănile ce-i dor,

Dă-le iar lacrima căinţei

Căci eii sunt din al Tău popor!



Tu şi lor le-ai promis o Ţară

Le-ai promis locul Tău ceresc

Nu-i lăsa Doamne de ocară

Ridică-i când eii rătăcesc



Dacă sunt reci în duhul lor

Căci deznădejdea i-au cuprins,

Coboară sfânt Mângâitor

Şi-aprinde focul ce s-a stins!



În suferinţa lor o Doamne

Când vezi căci au pierdut speranţa!

Vino ridică-i lângă Tine

Sădeşte-le în pept credinţa!



De ce atâtea lacrimi Doamne

Au unii din al Tău popor

Schimbă te rog a lor destine

Du-i iarăşi pe al Tău ogor



04.08.2009gl