Poezie Ziditorul meu

ZIDITORUL MEU





*****

Alungă Doamne gândurile-mi ce nu duc la tine,

Risipeşte-mi grijurile ce sunt simplă-nchipuire.

Să nu poată să rupă legătura mea cu cerul,

Luminează-mă Isuse, risipeşte tot misterul.



De mă prinde nemulţumirea şi nu mai pot răbda,

Şi mă-npinge răzvrătirea departe de Ţara Ta,

Aminteşte-mi că sunt lutul modelat prin al Tău har,

Eşti singura mea salvare, jertfă Sfântă la Calvar.



Dacă-n luptă devin laşă şi vreau să dau înapoi,

Aminteşte-mi cum pe cruce ai murit pentru noi.

Ziditorul meu iubit, viaţa mea e-n mâna Ta,

Ţine-mă-n braţele Tale, nicicând nu Te depărta.



Lumea asta de nevoi care des ne-mpovărează,

Şi în umbra ei, cu viclenie satan lucrează,

Furişează răzvrătirea semănând neascultare,

Aţâţă focul ghenei să ne ducă la pierzare.



Unirea cu Tine Doamne, este poarta de salvare,

Căci credinţa biruieşte, în bunătatea-Ţi mare.

Cu dragostea Ta divină, ce ne-a fost arătată,

Din calea mântuirii nu vom rătăci niciodată.

Pune-n inimile noastre iubirea, Iubitule Ava,

Să Te preamărim, Ţi se cuvine toată slava.



Amin!