Poezie Versul viu

VERSUL VIU



*****

Când stropi de viaţă în mare taină,

Mă stropesc cu farmecul iubirii.

Şi-ating a inimii mele coardă,

Se aprinde flacăra nemuririi.



Când sorb uşor din izvorul vieţii,

Cuvântul are miezul mai dulce.

Iar soarele risipeşte negura ceţii,

Şi zorii mai aproape mi-i aduce.



Cuvântul văpaie din lumină sfântă,

Prinde puls în versul ce se leagă.

Şi fiecare slovă din iubire cuvântă,

Ca inima iertarea să-nţeleagă.



Şi ca o mantie fină de lumină lină,

Învăluie sufletu-n dulce mângâiere,

Cu bruma de pace ce dureri alină,

În rugă arzătoare ce urcă cu putere.



Poezia sufletul mi-l descătuşează,

Cuvintele curg în sunete armonioase.

Iar lumina cu iubirea se îmbrăţişează,

Dând puls viu stihurilor laborioase.



Sufletul meu ca o foaie de hârtie,

Strânge rând cu rând versul viu.

Vibrează în armonioasă poezie,

Cum se împletesc, însă, nu ştiu.



Dar se leagă strâns una de alta,

Colectând al iubirii divine comori.

Inspiraţia divină mânuieşte dalta,

Să iasă la lumină eterne splendori.



Amin!