Poezie MERIBA

"Nu va impietriti inima ca la Meriba",

se aude azi acelasi bine-cunoscut ecou,

"Nu Ma binecuvantati cu limba,

iar suflrtul va este ca,cojile de ou!



Departe va e gandul,la ce-ati lasat:Egiptul,

gustul de carne nu l-ati uitat de fel,

dar truda si robia,uitara-ti pe de-a randul,

trufia va e haina,si lacomia tel.



Acum cartiti,tagaduind puterea,

desi vedeti minuni venind din cer!

A trebuit sa se despice marea,

ca voi sa treceti,liber nestingher1



Si tot nu credeti,vai de voi sarmanii,

cum ve-ti pierii cu toti in pustiu,

Pacatul vostru vor rascula dusmanii,

iar plansul vostru,fi-va prea tarziu!"



Astazi la fel crestinii-s razvratiti,

la fiecare pas se plang ca nu au carne,

sau plictisit,cartesc,nu-s multumiti,

iar gandul inapoi ii chinuie prea tare!



Desi-am vazut cu ochii a noastra libertate,

platita cu mult sange,de-un fiu de Dumnezeu,

nepasatori intoarcem al nostu garbov spate,

crezand ca ni se cad sa ripostam mereu!



De ce suntem cu toti cu inima-mpietrita?

De ce nu n-i se-ndoaie genunchii in pamant?

De ce a noastra voce semeata se ridica?

De ce-n al nostru suflet nu este Duhul Sfant?



Cadem de la credinta ca mustele-n otrava,

asa usor satana,ne-atrage-n cursa lui

si apoi cu ranjet sadic ne-asaza pe o tava,

departe sa ne duca din fata Domnului!



Egiptul e pacatul,pustia e rasplata,

apa din stanca totusi e dar nemeritat

iar mana e iubirea cereasca fara plata,

ce-ar trebui pastrata-n suflet ne-ncetat!



Sa nu uitam ca-n fata e tara cea promisa,

cu miere,lapte dulce si tot ce e frumos,

de-am obosi la poarta si n-am intra in casa,

tot dumul nostru frate,sa stii nu-i de folos!