Poezie Adevărul despre starea actuală

ADEVĂRUL DESPRE STAREA ACTUALĂ



Veniţi să spunem adevărul

Despre ce se mai întâmplă

Recunoaşte-vom cu toţi:

Situaţia nu-i simplă

Creştinismul e-ntr-o fază

Cum, poate, nu a mai fost

Foarte greu el se jertfeşte,

Foarte greu mai ţine post.



A intrat comoditatea

Printre noi; ne-a derutat

De citirea în Scriptură

Parcă ne-am cam săturat

Nu e timp de meditaţii,

Părtăşii cu fraţi, surori

Ne rugăm pe săptămână

Poate de vreo două ori.



Da, ne ducem l-Adunare

Dar „Amin” rostim mai rar

La sfârşit sunt comentarii

Că din nou nu a fost har

Cum să fie har când gândul

E cu totu-n altă parte,

Când nu recepţionăm

Ce e scris în sfânta Carte?



Timp ne facem pentru muncă,

Pentru pasiuni bizare

Pentru sport, pentru concedii,

Pentru o vizionare

Dar ne prinde nepăsarea

Când e vorba de slujire

Duhul lumii ne-a atins:

Vrem roade fără jertfire.



Cum e-acum şi cum a fost

Când a început credinţa?

Azi avem organizare

Dar ne-atacă neputinţa

Vremurile-acelea bune

Când era foc în slujire

Rar le mai menţionăm

Le-avem doar în amintire...



Azi avem cor şi fanfară

Iar la NET suntem legaţi

Dar se pune întrebarea:

Cât suntem de devotaţi?

Cât ne doare că se pierd

Suflete-n întunecime?

Cât respingem din asaltul,

Crud, al oştilor străine?



Binecuvântări şi har?

Vrem într-o măsură mare

Vrem succes, prosperitate

Fără efort în lucrare

Unde-i zelul celor trei

Aruncaţi în foc să ardă?

Cum de am lăsat simţirea

Fără pază, fără gardă?



Unde-i sfânta îndrăzneală

Cu care-a plecat Avraam

Când a fost chemat să nască

Un popor cu Tatăl neam?

Unde e acea ardoare

Ce sălăşluia-n martiri?

Cât am fi de ataşaţi

De-ar fi astăzi prigoniri?



Cum e-ncrederea-ntre noi?

Se pare că-i erodată

E şubredă, e subţire

Prea uşor e clătinată

A pătruns suspiciunea

Cu al ei efect nociv

Care-ntunecă speranţa

Şi cerescul obiectiv.



Doctrine fundamentale

Ce formează temelia

Unui trai de legătură

Cu Duhul şi cu Mesia

Le plasăm pe locul trei

Sau, poate, pe locul şapte

Şi-atunci greu putem respinge

Ale pârâşului şoapte...



Ne prefacem că iertăm

(Suntem buni şi la teatru)

Dar rezerve mai avem,

Pentru fraţi, vreo trei sau patru

Dac-am fi la fel de buni

În a-L asculta pe Mire

Nu ne-ar copleşi mereu

Duhul de nemulţumire.



În spărtură nu ne place

Că acolo vin săgeţi

Şi acolo nu-s programe,

Întruniri şi frumuseţi

Şi de-aceea-s penetrate

Zidurile părtăşiei

Cu duhuri ce n-au nimic

Din lumea credincioşiei.



De ne place adevărul

Recunoaşte-vom deschis

C-am încetinit lucrarea

Şi mersul spre Paradis,

Că evlavia formală

Deseori o-mbrăţişăm

Şi de-aceea crucea vieţii

Cu mult murmur o purtăm.



Încotro te-ndrepţi acum

Creştinism ce-ai fost fierbinte?

Este trist că se-mplinesc

Ale Bibliei cuvinte

Ea ne spune că iubirea

Se va subţia nespus

Iar altarul rugăciunii

Foarte mult va fi redus...



În esenţa ta divină

A intrat şi praf din lume

Dar să nu uiţi niciodată

Cine poate să te-ndrume

Scutură-te de tot colbul

Ce ţi-a-nceţoşat privirea

Şi gândeşte-te profund

Ce înseamnă nemurirea,



Scutură-te de concepte

Venite când n-ai vegheat,

Lasă Duhul să lucreze

Şi-i vedea c-ai progresat

Uită-te des în Oglinda

Ce-ţi spune exact cum eşti

Ca să poţi sută la sută,

Astăzi, să te pocăieşti.



20 Iulie, 2009