Poezie Iertarea deplina

IERTAREA DEPLINA





*****

Nu-ţi lăsa soră inima prinsă-n supărare,

Căci supărarea firea urii poartă-n ea.

Hrăneşte-ţi iubirea, să rodească iertare,

Să-nflorească-n orice clipă dragostea.



Da, iertarea poartă-n ea flacăra iubirii,

Ce eliberează omul de tot ce-i pământesc.

Şi înmugureşte în el firea dumnezeirii,

Prin care roadele nemuririi eterne cresc.



Iertarea deplină, nu poartă în ea vină,

Are căldura păcii din Tatăl Nemuririi,

Ce-a născut învierea din jertfa divină,

Revărsat peste noi din sublimul iubirii.



Iertarea născută la cruce, să pătrundă

Cu pacea Sa în inima noastră integral.

Să se reverse dintr-o iubire profundă

În orice clipă, fără şovăire, nu temporar.



În pocăinţă să emanăm din noi iertarea,

Ce dă libertatea să iubim şi pe duşman.

De-ţi este greu, cere de la Isus puterea,

Ce-n iertare cu iubirea te scoate la liman.



Vieţuirea-n iertare dăinuie clipa nemuritoare,

Deschide cerul cu frumuseţi de nedescris,

În bucurii ce umple Adunarea-n sărbătoare.

În împliniri ce urcă rodul vieţii în Paradis.

*****



Amin!