Poezie Priveste-ma!

Doamne priveste-ma!

Sunt in fata tronului Tau!

De aici din mocirla

din adancul hau

am venit cu sufletul ranit

stiind c-am gresit

sa te rog:fie-ti mila!

Lasa din plama Ta

un strop de sange sa cada

peste ranile mele.

Stiu ca si azi au putere

sa ierte,sa spele!

Ma doare pacatul,

ma-nghite pamantul!

Priveste-ma Doamne

cum ma bate vantul,

cum sapa adanc cu rafale-i reci,

cum ma-ngheata si-mi spulbera

de-mi lasa puterile seci!

O Doamne!Nimic nu sunt!

Nimic nu-i bun in mine

si n-am nimic in mine inocent!

O umbra bantuita de fantasme

si-un pumn de praf de jos

atata sunt!

Sunt un netrebnic pacatos

cu trupul frant de voci haine,

si nu-nteleg la ce folos

ramane viata asta-n mine

cand visele si ce-i frumos

alearga de la mine!

La Tine-i ultima speranta,

si daca si Tu ma respingi

omoara Tu a mea viata

ca fara Tine unde ajung in lumea asta blestemata?!

Macar o data de-ai deschide palma

de-asupra trupului ne-nsufletit si frant

ar fi de-ajuns un strop de sange sfant

sa ma ridice si sa-mi de-a iertarea.

Te rog Doamne:priveste-ma,

sunt in fat tronului Tau.