Poezie Credinciosul amagit

Credinciosul amagit

de Octavian Sarb





Suspin, uitandu-ma la tine,

Cum, zi de zi, te-ndepartezi,

De Cel ce te-a chemat pe nume,

Azi ratacesti, si, nu mai crezi.



Chiar nu mai crezi a Lui povata,

Nici moartea si-nvierea Lui,

Nu-L mai iubesti pe Cel ce-nvata,

Pe-ai Lui, din taina Mielului?



Aceasta taina ce dezleaga,

Pe cei ce cred, din grea robie,

Chiar, ti se pare vaga,

De necrezut, ori, neghiobie?



Nu prietenii iti stau in cale,

Nu anturajul te-a gresit,

Ci, dorul visurilor tale,

Azi, te-a tradat, nu te-a cinstit!



Alegerea ti-e-ncununata,

Cu multe bogatii firesti,

Dar inima-i imaculata,

Sau, ai ajuns, s-o pangaresti?



Chipul sufletului tau,

Tu nu mai poti sa il privesti,

Oglinda falsa-a celui rau,

Te face sa te amagesti.



Ferice de copilul care,

Satul de hrana porcilor,

Se-ntoarce astazi din pierzare,

Suind Golgota crucilor!



Oradea, 25 sept 2008