Poezie Eşti atât de bun

EŞTI ATÂT DE BUN...



Eşti atât de bun cu mine

Tată sfânt, glorificat

Uneori Ţi-am dat suspine

Nu închinăciuni sublime

Şi Tu, totuşi, m-ai iertat.



Nu-s cuvinte să descrie

Generozitatea Ta

Mi-ai încredinţat solie,

Mă accepţi la părtăşie

Ca să pot din har gusta.



De la cei pe care-i ştiu

Şi ofense mai primesc

Dar Tu – Dumnezeu cel viu

Tot ce-mi dai nu e pustiu

O, ce mult Te preţuiesc!



Când alunec pe cărare

Mă ridici şi-mi spui duios:

„Şi această încercare

Va lucra spre devotare

Şi vei fi mai credincios.”



În terestra-mi pribegie

Pui jaloane pe traseu

(Şi-astfel merg cu bucurie

Spre cereasca-mpărăţie)

Şi m-ajuţi când mi-este greu.



O, ce bine-mi înţelegi

Frământările şi dorul!

Rănile Tu mi le legi

Şi-ale Tale sfinte legi

Luminează viitorul.



N-am expresii să descriu

Mulţumirea mea profundă

C-ai făcut din mine-un fiu

Şi mi-ai dat Duhul cel viu

Cu a lui suavă undă.



Văd lumina când mă scol

Şi rostesc:”Ce har bogat!”

Mă fereşti şi de Şeol

Şi de necuratul sol

Din demonicul regat.



Eşti atât de bun cu mine

Mă-nsoţeşti necontenit

Nu mă mai despart de Tine

Te slujesc cum se cuvine

O, Părinte preaiubit!



4 Iulie, 2009