Poezie Copilul nedorit

Maicuta mea, eu sunt trimis

Ca sol al impacarii

Si sunt trimis de Dumnezeu

Pe care-L dati uitarii.



Nu va ganditi decat la voi

Mereu nemultumiti.

Voi credeti c-o s-aveti mai mult?

Daca nu ma primiti?



Cu ce-am gresit maicuta mea

De vrei sa ma omori?

Eu inteleg, ai viata grea

Da-ti va fi mai usor?



Ar trebui sa te gandesti

Ca s-ar putea cumva

Ca Dumnezeu sa pedepseasca

Aceasta fapta-a ta.



De vina nu esti numai tu

Si tata e la fel.

N-aveti curajul sa luptati,

Dar chemati-L pe El.



E singurul din univers

Ce va poate salva.

Ca El este cel mai bogat

Si poate tot ce vrea.



El da acelor ce-L iubesc

Chiar tot ce au nevoie,

Mai mult de-atat, El iarta tot,

Daca ii faci pe voie.



Iar voia Lui este ca voi

Cei ce traiti in lume,

Sa nu uitati, cum ati uitat

Chiar Al Lui Nume.



Ca El este chiar Dumnezeu,

Si ar dori sa stie

Ca noi cu totii vom trai

Cu el in vesnicie.



Amin