Poezie Nadejdea sufletului meu

NADEJDEA SUFLETULUI MEU



*****

Isus, nădejdea sufletului meu,

Mi-ai şters des lacrimile amare.

Şi-am simţit iubirea Ta mereu,

Când m-ai purtat cu braţu-Ţ tare.



Şi ai aprins al inimii dor nespus,

Ce râvneşte podoabele sfinte.

Şi sufletul caută veciei răspuns,

Din Scriptură în divine cuvinte.



Mă iubeşti mai presus de orice,

Cu o iubire adâncă-n eternitate.

Mi-ai revelat frumuseţile veşnice,

Calea mântuirii, a vieţii întâietate.



Ai transformat gândirea mea,

Purtând-o prin lumina divină.

Chiar ce gândirea nu-nţelegea,

Primea cu încredere deplină.



Mi-ai şters durerile amărăciunii,

Şi cu pâinea vieţii m-ai hrănit.

Mi-ai dat arvuna-nţelepciunii

Pe drumul care mi l-ai pregătit.



Scriptura m-ai pus s-o cercetez,

Să urmăresc fiecare profeţie.

Şi mi-ai pus în inimă un crez,

Că am un loc în a Ta-mpărăţie.



Alături Tu îmi eşti întotdeauna,

Şi îngerii îi pui să mă păzească,

Veghezi asupra căii mele-ntruna,

Paşii, drumul să nu-l rătăcească.



Mi-e sufletul mai plin de Tine,

Inima-mi rezonează în iubire.

Căci Tu te-ai îndurat de mine,

Şi-n har primit-am mântuire.



Amin!