Poezie Semnele trupului

Semnele trupului

de Octavian Sarb



Nu lua in seama vorbe,

Ce sunt rostite de un nebun

Cand nu poate-aduce probe,

Tot pe el se vede bun!



Cel ce pacea nu tinteste,

N-are inima curata,

Ci, pe el se-ndreptateste,

Si acum, si altadata.



Nici un om de pe pamant,

Oricat, oricum, s-ar stradui,

Nu are-n el nimica sfant,

Deci, nu se poate mantui!



Doar Hristos Cel Intrupat,

Ce-I Dumnezeu din Dumnezeu,

Luand al lumii greu pacat,

L-a rastignit, deplin, mereu.



Aceste lucruri daca-s sfinte,

Nu vestesc un fapt istoric,

Nici nu zugravesc morminte,

Faurite-n mod retoric!



Adevarul ce-l exprima,

Este vizibil ca si-atunci,

Semnul crucii il imprima,

Pe trupul celor ce-I sunt prunci.



Este-acesta semnul care,

Astazi sfinteste al tau trup?

Sau e-acela-unei fiare,

Ai carei colti in toti se rup?



Inalta azi o rugaciune,

Al ei izvor de pocainta,

Va face-ndata o minune,

Si vei trai doar prin credinta.