Poezie Necredință, necredință...

Necredință, necredință...





Necredință, necredință...

Ce nesuferită-mi ești!

Cum mă-ndepărtezi de Domnul

Și viclean mă amăgești!



Dumnezeul meu cel mare,

Adăpostul meu Tu ești.

Ia credința mea, o, Doamne

Și Te rog să o mărești.



Necredință, necredință...

Să te ocolesc aș vrea...

Sfatul Duhului mai tare

În minte mi-ar răsuna.



Dumnezeul meu cel mare,

Biruința mea Tu ești.

Când mă-ncred în Tine, Doamne,

Din nevoi mă izbăvești.



Necredință, necredință...

Mândria e sora ta.

Sunteți călăuze oarbe:

Cin’ v-ascultă, va cădea.



Dumnezeul meu cel mare,

Lumină pe cale-mi ești.

Când spre cer pășesc, o, Doamne,

Eu Te rog să mă păzești.



Necredință, necredință...

Când vreodat’ te-oi mai vedea,

Rugăciunea mea la Domnul

Iute o voi înălța.



Dumnezeul meu cel mare

Tu, a mea nădejde ești.

Tu îmi dai credință, Doamne,

Și iubirea, Tu mi-o crești.