Poezie Trezirea mea

Trezirea mea



Peste inima aleasa de iubitul meu,

S-a lasat o ceata deasa ,

Peste fiinta cea aleasa de iubitul meu.



Peste sufletul din mine peste al meu alean,

S-a lasat o incercare,

Peste tot ce am si doare si arde cu jar.



Si plutind zaceam pe spate fara ajutor

Nu puteam striga si poate

Credinta era pe moarte si plangeam de zor.



Dar in marea mea durere ce ma chinuia,

Ceva-mi zicea in gandire

Hai si lasa vechea fire si tu vei scapa.



N-ascultam soapta straina,eram ca pierdut,

Dar inima imi suspina

Chemam pe Isus sa vina ca si in trecut.



Si Domnul din cer aude susurul de jale,

Si se hotareste -ndata ,

Sa inceapa minunata,pentru mine o lucrare.



II



De atunci nu-mi tace gura si-l slaveste intruna,

Pe acel ce ma salvase,viata iata imi redase,

Si strig plin de bucurie,ASTA DA LUCRARE VIE,

Sa-ti dea numai bucurie,sa te faca sa te imbie,



Sa stea si Isus sa fie,mai ce har cu tin sa tie.

Clipe multe duce timpul ca si boabe de margean,

Si in fiecare iata e o veste minunata,

Ca Isus Cristos se arata,sa ne duca-n partea dreapta.



O TREZIRE O TREZIRE,peste-ntreaga omenire,

Ca acel ce-i Dumnezeu,va veni la randul Sau,

Si pe noi ne-a cerceta cand Duhul se va lasa.

Bolta cerului va face ca o scara care duce



In marea imparatie data noua pe vecie.

Astept dar sa fiu si eu sus in paradisul Sau,

Cu totii cec vor sa vie, care vreau im vesnicie.

Care fac fapte in viata si credinta au curata,



Au pe Duhul Sfant arvuna pe toti ia primi acuma.

Si-i va duce sa le dea pe veci mantuirea Sa.



AMIN