Poezie Alo, Cerul!

“Rugaţi-vă neîncetat.” (1 Tes.5:17)



Sunăm, ne apelăm, ne conectăm

Şi de semnale-i saturat eterul;

Comunicăm febril, dialogăm

Şi, prinşi de-acest vârtej, prea des uităm

Că mai avem un fir direct cu Cerul.



Pământul ne-a rămas parcă prea mic

Căci anulând distanţe, cu-ndrăzneală,

Vorbim mai mult, spunând ades... nimic,

Ne-apropie omniprezentul „clic”

Dar ne despart prăpăstii de răceală.



Sunăm să cerem şi să oferim,

Avem agenda supraîncărcată

Cu prieteni, cunoscuţi sau anonimi

Şi-n dialog steril ne irosim

Iar linia spre Cer e neglijată.



Tatăl ceresc aşteaptă răbdător

Să-L mai sunăm, să-I spunem ce ne doare,

Să-I cerem, cu credinţă, ajutor,

Să-I mulţumim că e îndurător,

Să-L lăudăm în sfântă închinare.



E dialogul binecuvântat

Când pe genunchi avem conexiune

Cu Cerul, niciodată ocupat,

Cu Cerul ce răspunde garantat,

Cu Ceru-n dialogul rugăciune.



Mereu deschis, mereu având semnal

Şi peste tot având acoperire,

Acest serviciu unic e vital

Iar dialogul, strict spiritual,

Ne-mbogăţeşte în dumnezeire.



Sunăm, ne apelăm, ne conectăm

Şi de semnale-i saturat eterul

Dar, prinşi de-acest vârtej, să nu uităm

Că doar de pe genunchi înaintăm,

Dialogând neîncetat cu cerul.



Amin

Vulcan, iunie 2009