Poezie Drumul veşniciei

De eşti pe drumul pribegiei

Şi-ţi trăieşti viaţa cu extaz,

Să ştii că drumul veşniciei

Nu-l vei găsi cu cei ce-au haz!



Ci-l vei afla în suferinţă

Sau în necaz, în clipe grele,

Dar Domnu-ţi va da biruinţă

Şi te va izbăvi din ele,



Dacă cu El eşti pe cărare

Tu vei ajunge-n Paradis,

Chiar dacă treci prin încercare

El va-mplini ce a promis!



El simte cu a ta durere

Şi-ţi cercetează-adâncul tău,

Domnul te vrea în nemurire

Iubeşte mult sufletul tău,



Lutul cel porţi de ani de zile

De când aici ai apărut,

S-a învechit şi-n clipe grele

Are nevoie de Cel sfânt!



Pe frunte ai urme brăzdate

Sub semnul lor ascund tristeţea,

Nu poate nimeni a le scoate

Căci ele vin cu bătrâneţea!



Trupul, e o făptură minunată,

Dar zi de zi se tot transformă!

Făptura zveltă şi înaltă

Înspre sfârşit ajunge o formă!



Dar ce e-n trup rămâne veşnic

Şi el spre veşnicie creşte,

De îl slujeşti pe Acel cucernic

Domnul de tine se îngrijeşte!



E singurul ce-o poate face

Căci noi avem din duhul Său,

Trăieşte doar cum Lui Îi place

El va schimba destinul tău!



Trupul în lut se va preface

Căci el din lut e prelucrat.

Dar ce e-n lut doreşte pace

Vrea ţara sfântă de smarald!



Vrea locul sfânt în strălucire

Cu-Acela care la creat,

Cu Domnul vrea în fericire!

Ca să trăiască pe regat.



Viaţa se duce ca o şoaptă,

Şi noi grăbim spre asfinţit,

N-ai vrea s-ajungi în partea dreaptă

Cu acei sfinţi ce l-au slujit?



-Vino şi nu îţi lăsa duhul

Să aibă riduri mari, adânci!

-Vino: Isus schimbă destinul

Şi vei putea în cer s-ajungi!



25.06.2009gl