Poezie Am dobândit prin înfiere...

AM DOBÂNDIT PRIN ÎNFIERE...



Am dobândit prin înfiere

Un nume nou, un Legământ

Al nostru Domn ştim ce ne cere:

Spre Cer să ’naintăm cu-avânt...



Am dobândit un mod de viaţă

Pe care nu l-am cunoscut

Când n-ascultam a Lui povaţă,

Când nu era al nostru scut.



Trăit-am fără perspectivă

În anii seci când robi eram

Venea de jos vreo directivă

Şi culmea: noi o îndrăgeam,



Eram orbiţi de poleiala

Unui sistem ce colb crea

Nu ne păsa dacă greşeala

La mulţi suspine le dădea...



Eram străini, fără o ţintă

Pierduţi prin sumbrul labirint

Mergeam cu cei ce se avântă

Spre lumea fără de Cuvânt...



Dar când ne-a cucerit Lumina

Cu focul Duhului Preasfânt

Ştiut-am că-i spălată vina

Şi am intrat în Legământ...



De-atunci suntem copii de Rege

Iubim tot ce ne spune El

Aşa de bine ne-nţelege,

Ne-a dat intrare în Betel.



Ce fericiri găsim în Dânsul!

Ne-animă scopul de-a-L sluji

I-am dat povara, visul, plânsul

Nicicând nu Îl vom părăsi.



Lăuntrul nostru s-a-nnoit

Când ne-a pătruns divina Rază

Atuncea am descoperit

Ce dulce e cereasca pază...



Şi ne-ndreptăm spre locu-n care

Toţi fiii Lui s-or aduna

Unde-om vedea mărgăritare

Ce-n veci de veci ne-or delecta.



Am dobândit prin înfiere

Comori cereşti, un nume nou

A fost sublimă adiere,

A fost al Tatălui cadou.



27 Iunie, 2009