Poezie Totdeauna pe-a Domnului cale

Totdeauna pe-a Domnului cale

au fost lupte și-au fost spini destui

căci acei ce-au urmat voii Sale

trebuit-au să-i semene Lui!



N-a iubit lumea ,nu, niciodată

pe-acei câți i-au urmat Lui cu zel

ci c-o ură mereu ne-mpăcată

i-a primit pe pământ ca pe El.



Dar cu ochii-ațintiți spre răsplată

prin răbdarea Golgotei privind,

n-au cârtit cei aleși niciodată

ci-au trăit și-au murit biruind.



Nu-i la fel pentru toți încercarea,

nici nu-i vremea la toți într-un fel,

însă toți într-un fel au chemarea

la un preț de dureri pentru El.



Cei ce fug sau fricoși la-ncercare

L-au lăsat s-au vândut pe Isus,

rușinați se vor pierde-n uitare

alungați de blestemul de sus.



Tu fii tare ca-n ziua-ncercării

e alegerea ta pentru har,

strălucit ești în haina ocării

când te urci răbdător pe calvar!



Tu carusele-atunci le sărută,

rugător pentru cei ce le-au pus,

că-n cereasca răbdare tăcută

semăna-vei atunci cu Isus.



Iar prin moarte-nmiit vei culege

răsplătirea cerescului zel

căci mereu astfel Domnul Și-alege

pe acei ce-mpărăți-vor cu EL.