Poezie Viața noastră (1)

Ce scurtă este viaţa noastră,

Trece precum un nor pufos,

Când planuri faci şi totu-i bine

Tu pleci spre cer neputincios!



Aici laşi tot, prieteni, rude,

Familia care te-a iubit;

Speranţe, vise vor dispare,

Iar viaţa chiar ţi s-a sfârşit!



Doar aici jos viaţa-i gata,

Dar cu Isus e-un început,

Trăim o viaţă de-mplinire,

Cu bucurii, c-un scop plăcut!



O viaţă plină de iubire,

De frumuseţi de nedescris,

Cu străzi de aur şi safire,

Porţi de cleştar de necuprins!



Coline verzi şi parfumate

Cum ochiul n-a văzut nicicând,

Cu munţi şi vesele cascade,

Ce-L laudă pe Domnul Sfânt!



Pe drumul sfânt pănă la Tatăl,

Eşti aşteptat de cei iubiţi,

Cu braţe calde te salută,

Iar tu priveşti totul uimit!



Câtă iubire, strălucire

E Doamne sus în Ţara Ta,

E-atât de bine sus acolo

În ceruri sus lângă Tata!



Cei jos rămaşi plâng încontinuu,

Că ai plecat mult prea curând,

E-atat de greu fără de tine,

Rămâi mereu în al nost gând!



Nădejde-avem că-n ceruri Tatăl

Ne-a pregătit un loc la toţi,

Cu gândul revederii-n slavă

Ne mângaiem încrezători!



Şi de cădem în deznădejde

Ne ţine Doamne-n braţul Tău

Şi ne inundă cu sperantă,

Dă-ne putere Domnul meu!



S-avem credinţă şi răbdare,

Nădejdea revederii-n noi,

Să stralucim şi să fim sare,

Să fim cu Tine şi-n nevoi!



Ne mângaie Preasfinte Doamne

Şi ne-ntăreşte-n braţul Tău,

Ne-alină lacrima din gene

Şi ne păzeşte Domnul meu!



Îţi mulţumim Isuse Doamne

Că Tu ne sprijini ne-ncetat,

C-ai pus în noi nădejdea vie,

De-a sta pe cale necurmat!



Aceasta este mângâierea,

Puterea ce-o avem in noi,

Căci ştim că viaţa nu e gata,

Căci noi pornim spre ţărmuri noi!



Locaşul sfânt, Patria în care

Vom fi-n curând toţi strămutaţi,

E casa noastr-adevărată,

Deci nu fiţi trişti, descurajaţi!



Acolo fi-va bucurie,

Un cântec sfânt, neîncetat,

Osana vom cânta, mărire,

Domnului viu şi minunat!



Vom fi în cer pe totdeauna,

Ca îngerii îl vom lăuda

Şi ceru-ntreg o să răsune

Doar pentru El, spre slava Sa!

Amin!