Poezie Fiul risipitor1

-Tata, da-mi partea de avere ,



Sa-mi petrec viata dupa a mea vrere,



Acolo voi fi liber de rusine,



Sa traiesc tineretea in locuri straine.







Si ducand o viata de petreceri,



Cu-ai sai prieteni, risipind averi,



A ramas singur si sarac, fiul cel bogat,



Ce de la tatal sau, in belsug a plecat.







Dar, vai... foametea-l loveste adanc,



Ca un vant patrunzator in sufletu-i plangand.



- Sa nu mor voi intra in slujba unui om,



La porcii lui, sa-i fiu rob.







Ce-ajunse fiul iubit d-altadata?



Flamand si gol, fara nimic din viata de odinioara.



Legandu-si gandul de tatal sau, cu recunoasterea acelui pacat,



Pleca la drum sperand sa ajunga macar argat.







Intors in saracie la tatal sau,



Fiul recunoscu pacatul ce-l facu.



Ruga cu lacrimi sa fie facut argat,



Gandind, ca dreptul de fiu l-a pierdut cand a plecat.







Insa dragostea-i o mare fara sfarsit,



Tatal a sarutat cu atat dor pe fiul regasit.



-O, vino fiul meu la pieptul meu sa fii,



Te astept d-atatia ani la mine sa revii.







-Cand petreceai cu-al lumii desfrau ,



Credeai ca acolo mierea va curge ca un rau.



Dar, vezi ceasul vremii s-a intors cu rau



Caci gandul meu, te-ajuns cand erai in zdrente si noroi.







-Cand te-am zarit flamand si gol,



Inima mea s-a induiosat de dor.



Te stiam mort dar acum esti viu.



Astazi esti cu adevarat al meu fiu.







-Primeste haina scumpa a neprihanirii



Si inelul legamantului ca semn al iubirii.



O, vino dragul meu, eu te primesc cu har,



Dragostea mea nu are niciun hotar.