Poezie Chemare Domnului

Un suflet ratacit

Pe drumurile vietii

Se-ndreapta catre Tine

Spre anii batranetii;



Batand la poarta sfanta,

A raiului ceresc;

Ma-ngreuneaza tare,

Pacatul pamantesc.



Astept cu nerabdare

Cu fruntea mea plecata,

Ce mare indurare:

\"Iertarea de pacate\".



Caci om am fost

Si multe am gresit.

Mergand mereu prin lume,

Drumul am ratacit.



Neintelese drumuri

In viata am avut.

M-am saturat de \"Haul\",

Prin care am trecut.



Caci nestiind nimica

Din Harul Tau Cel Sfant,

Am ratacit prin lume

Ne-ntelegand nimic.



Am dat,o Doamne, viata

La cinci copii ai mei,

Dar n-am gandit o clipa,

Ca sunt copii Tai.



Caci datorita Tie

Copiii i-am nascut.

Si tot prin grija Ta

Cu totii au crescut.



Am intrerupt din viata

Si cursul altor vieti,

Total nevinovate.

Ai sa poti sa ma ierti?



Acesta e pacatul cel mare

Care-l port,

De la un timp incoace

Nici nu ma mai suport.



Intoarce-Ti fata Doamne

Spre viata mea de acum

Si-ajuta-ma, O Doamne,

S-o iau pe drumul bun.



Caci Tu esti \"Calea Vietii\",

Si \"Ghidul meu Prea Sfant\";

Si as dori ca-n viata

Sa Te urmez oricand.



Caci viata este scurta

Traind pe-acest pamant.

Trebuie pregatita

S-ajung la \"Locul Sfant\".