Poezie Dragoste divină (1)

Dragoste divină



Azi în ziua cea mai lungă,

Rup din curcubeu culoarea,

Ochii leg ca să nu plângă,

Şi pornesc în căutarea,

amintirii...



Regăsesc pe cărările umbrite,

Locuri dragi care m-au ars,

Şi-au săpat cenuşii cute,

Râu de lacrimi ce au curs…



Fac popasuri prin poiene,

S-ascult doinii cântul vechi,

Printre flori de sânzâiene,

Fluturi, flori de tei perechi,



Îmi las paşii duşi de dor,

Spre altarul din adâncuri,

Ce-a crescut din tainic mugur,

Dragostei divine, fluturi…



Floarea ninsă-a gândurilor mele,

Cu miros de sânzâiene şi de tei,

Va rămâne mărturie lungei zile,

Zbor pe-aripa sfânt-a dragostei,



Când trezit de suflarea-Ţi divină,

Cingătoare mi-ai pus din iubire,

Culorile verii pe ochiul de tină,

Şi cântec de rugă înaltă veghere,



M-ai cules din văi de suspine,

Crucea mea, cu mine ai dus,

M-ai hrănit ca lumina pe grâne,

Şi podoabă-n gândire mi-ai pus…



De-ar fi să mă-nalţi pân` la stele,

Găsi-voi un loc genunchii să plec,

Şi ascuns de rouă-n petalele grele

Înflorit de iubire, crinul alb să-Ţi aduc...



21.06.2009