Poezie Puterea rugăciuni

E ca o stâncă de granit

Puterea rugăciuni,

Întoarce pe cel rătăcit

Pe căile luminii!



E ca un far strălucitor

Biserica creştină,

Vine la ea cel muritor

Din lumea cea de tină,



Căci ea se vede de departe

Ca farul luminos,

Iar cei ce-au rătăcit în noapte

Pot să îl afle pe Cristos.



Ca o statuie neclintită

Rămâne credinciosul,

Când valurile se-ntărâtă

Nu-i poate schimba mersul!



Căci El pe stâncă-i aşezat

Cu post şi rugăciune,

Şi nu poate fi dărâmat

Poartă cerescul nume!



Poartă un nume de creştin

Ce la primit odată,

Când a venit cu-a lui suspin

Cerând iertarea unui Tată!



Şi nimeni nu-i pe-acest pământ

Mai iertător ca Domnul

De vii la El cu suflet frânt

Ai câştigat tot cerul!



Dar de-L respingi e vai de tine

Că ţi-ai perdut tot dreptul,

De-a fi odată pe-nălţime

Când va veni Profetul!



Deci nu-L respinge dragul meu

Ascultă-I tu chemarea

Şi ai să-L vezi pe Dumnezeu

Când va veni răpirea!



Fii ca o stâncă, neclintit,

În rugă stai mereu

Atunci în slavă negreşit

Vei fi cu Dumnezeu.



22.06.2009gl