Poezie Să ne iubim cum ne-anvăţat Hristos

Chiar dacă-o mamă-şi va uita copilul

Poporul meu, Eu nu te voi uita,

Căci pentru tine am lăsat Eu cerul

Să te salvaz din lumea aceasta rea!



Eu te-am iubit cu o iubire sfântă

Am mers la moarte ca să te salvez,

Căci ţi-am văzut fiinţa ta coruptă

Am vrut să-ţi întăresc al vieţi crez!



Dar tu iubitul meu poţi să împarţi

Iubirea sfântă cu un păcătos?

Poţi trece pe la cei ce-s întristaţi

Să faci aşa cum te-a învăţat Hristos?



Poţi tu să dăruieşti cu drag iubirea

Şi nu doar cu privirea să o dai?

Or inima o controlează firea

Şi-n ea amărăciune frate ai?



Cu ochii poţi iubi pe orişicine

Căci ochiul tău rămâne credincios!

Dar ce ascunde inima în tine,

Cunoaşte Dumnezeu, şi-i dureros...



Să nu grăbim de-a judeca pe altul

Cum îşi trăieşte viaţa pe pământ,

Mai bine să lăsăm pe Împăratul

El are drept de-a judeca, că-I sfânt.



Dacă privim noi în cămara vieţii

Sunt multe lucruri ce-s de aruncat,

Şi nu ştim dacă-n zorii dimineţii

Va veni Domnul, fi-voi eu salvat?



Hristos n-a scos pe nimenea afară

Oricât de păcătos omul a fost,

I-a transformat fiinţa lui amară

Şi i-a căutat un loc de adăpost!



Veniţi dar să luăm şi noi exemplu

De la al nostru frate, ce-i Isus,

Veniţi să ne-ntâlnim cu toţi în templu

Să ne iubim, s-ajungem în cer sus!



Iubirea, este o lucrare sfântă

Ce ni se cere ca s-o împlinim!

Fără iubire viaţa e pierdută,

Iar pe Isus noi n-o să-L întâlnim!



Se merită ca să lăsăm noi totul

De dragul Celui ce ne-a întocmit,

Se merită să ascultăm de Domnul

Căci El iubirea Lui şi-a dovedit!



Veniţi să strângem rândurile fraţi

Şi să trăim cum ne-a-nvăţat Hristos

Căci încurând vom fi noi strămutaţi

Acolo sus în locul glorios!



Şi-ar fi păcat pentru-o făţărnicie

Să pierdem ce-am luptat o viaţă-ntreagă

Să pierdem locul sfânt din veşnicie

Pentru o judecată ce ne leagă.



Veniţi să ne iubim ca sfinţii odată

Aşa cum Domnul nostru ne-a-nvăţat

Atunci vom fi în ţara minunată

Cu-Acela care nea răscumpărat.



19.06.2009gl