Poezie In noaptea vietii

In noaptea vietii



Cu suflet trist, mereu pribeag, calatorind prin viata,

Isuse eu Te strig cu drag sa vii la mine-m casa.

Te caut pana-n toi de noapte, si ma nelinisteste,

Cand eu oare voi ajunge acol mai sus de creste?



Si ori de cate ori alung din mine necredinta,

Ma trage greul iar la jug, sa macine dorinta.

Astazi sunt un calator si am o viata slaba,

Calatoresc aici cu-n dor sa vii Tu mai degraba.



N-am Doamne ce sa-Ti dau mai bun decat o inima sarmana,

Da-n clipa cand te-am intalnit Tu mi-ai fost ca si o mama.

Si daca azi ma odihnesc intru a zilei casa,

Eu vreau sa stiu unde te-opresti, ca sa te chem la masa.



Sunt un colos de netrecut si am avut credinta,

Dar de multe ori pierdut mi-a parasit fiinta.

Da-mi dragostea ce m-a facut, sa nu mai simt durerea,

Caci caut singur intre foi sa capat mangaierea.



O Doamne sfinte Te pastrez in a inimii comoara,

Cand eu raman in fata Ta, am inima usoara.

Privesc in ochii Tai voios, si stau in sus prin mila Ta.

Cand nu Te am sunt fara rost, si e pustie inima.



DOAMNE TE INALT, DESI INALT, TU ESTI, AI FOST, FARA OPRIRE,

Cum as putea sta-n fata Ta eu frunza cea in vestejire,

Si fara Tine nu vad sensul, nici praful ploaia sau caldura,

Nimenea nu mi-e alesul, decat doar Tu intotdeauna.



Esti al meu, Tu esti iubirea, prin tot ce faci imi dai viata,

Chiar daca plang sau pribegirea ma face sa nu stau in fata.

Ma face sa nu vad puterea, ce me duce inspre Tine,

Si fara ea este durere, vantul sta si nu mai vine.



DECI NOAPTEA VIETII E ACUM, SUNTEM NISTE CALATORI,

Si dorim, sa vina iar, un rasarit fara de nori.

Cand ma plec batut de ganduri, in lupta care ma doboara,

Te vreau sa vi sa rupi din randuri, sa fiu ca si odinioara.



Dus pe aripi de nadejde, mai stau o zi in asteptare,

Te rog sa vi sa-mi dai de veste, in clipa sfanta de plecare.





Amin